Un nou proiect legislativ care privește domeniul justiției naște controverse și ample discuții în mediul profesional. Este vorba despre propunerea de modificare si completare a Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În concret, prin această propunere se dorește intoducerea în cadrul art. 76  din Legea 303/2004 a unui nou aliniat (2) care să aibă următorul cuprins: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora cu o vechime de cel puţin 18 de ani în aceste funcţii, care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, au dreptul să devină, fără examen, avocaţi, mediatori, notari publici sau executori judecătorești.”

Cu privire la această modificare, decanul Baroului Timiș, avocat Sergiu Stănilă a emis un comunicat prin care își exprimă clar poziția, susținând că ,,asemenea propuneri legislative nesocotesc rolul avocatului și al profesiei de avocat pe scena juridică.”  Un punct de vedere asemănător a fost emis de către majoritatea Barourilor din țară și în anul 2016, când a apărut prima dată ideea unei asemenea schimbări. Considerăm actuale punctele de vedere formulate la acel moment și reiterăm câteva în rândurile ce urmează.

Ținem să precizăm că legea care reglementeaza accesul în profesia de avocat este Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar o modificare care privește dobândirea calității de avocat nu poate fi realizată printr-o altă lege, decât legea cadru din această materie, încălcându-se altfel art. 1 alin. 5 din Constituţia României.

De asemenea, o altă problemă ridicată o reprezintă lipsa unei reglemtări similare care să permită accesul în profesia de magistrat fără examen, pentru avocații cu o anumită vechime, existând o lipsă de reciprocitate. O asemenea propunere a fost formulată de U.N.B.R în trecut, dar a fost respinsă de C.S.M.

Astfel, consideram ca, pentru o cat mai buna colaborare intre institutii, ar trebui ca principiul reciprocitatii sa staruie, fara a se pune problema unei subordonari, ci mai degraba a unei ierarhii intre cele doua profesii.