In dreptul civil si procesual civil roman exista doua termene care stabilesc obligatiile partilor contractuale si litigioase : termene de prescriptie si termene de decadere.

Conform art. 41 din Decretul prezidențial nr. 195/16.03.2020 : „Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.”

Prin urmare :

  • termenele de prescripție și cele de decădere, atât substanțiale, cât și cele procedurale nu vor începe să curgă până la expirarea stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020.
  • termenele ce au început să curgă sunt suspendate din data de 16.03.2020 în baza art. 41 din Decret

Devin inaplicabile :

  • dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Codul civil : „(…) forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;”
  • celelate dispoziții din legi speciale ce prevăd că, în ipoteza stării de urgență sau a celei de forță majoră, termenele de prescripție sau de decădere vor continua să curgă (vor începe să curgă pentru cele care nu și-au început cursul, nu se vor suspenda pentru cele aflate în cursul termenului).

 Continuă să fie aplicabile dispozițiile art. 2534 – 2535 Cod Civil , in  absența unor norme derogatorii în cuprinsul Decretului nr. 195/2020 :

  • termenul de prescripție își reia cursul de la data la care starea de urgență a încetat.
  • la calculul termenului de prescripție se are în vedere și perioada scursă anterior decretării stării de urgență, deci intervalul până la 16.03.2020.
  • prescripția nu se va socoti împlinită însă mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când starea de urgență – cauza de suspendare – a încetat, cu excepția prescripțiilor de 6 luni sau mai scurte care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de 0 lună de la data încetării stării de urgență.
  • suspendarea va putea fi invocată numai de partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, respectiv de cel împotriva căruia prescripția curge, dacă prin lege nu se dispune altfel – iar Decretul nu dispune altfel.
  • suspendarea față de debitorul principal sau față de fideiusor produce efecte în privința amândurora.

Mentiune speciala la termenele de decădere :

  • pe de o parte, potrivit art. 2548 alin. (1) Cod Civil: „Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.” . Insa dispozițiile art. 41 din Decret reprezintă norme speciale derogatorii de la cadrul general .
  • pe de alta parte, art .41 din Decret nu derogă de la dispozițiile art. 2548 alin. (2) Cod Civil potrivit cărora forța majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă el se suspendă, articolul 2534 lin. (1) Cod Civil aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul termenului de decădere, acesta nu ar trebui să fie socotit ca împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat. Prin urmare, în cazul termenelor de decădere, dat fiind că art. 2548 alin. (2) Cod Civil nu reprezintă dispoziție legală contrară, acestea nu ar trebui să fie socotite ca împlinite în prima zi după încetarea stării de urgență, ci numai începând cu cea de a cincea 5 de la încetarea stării de urgență decretată de Președinte.

Potrivit art. 205 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, dispozițiile art. 2548 alin. (1) și (2) Cod Civil se vor aplica numai termenelor de decădere care au început să curgă după intrarea în vigoare a Codului Civil.