• Saptamana trecuta s-a pronuntat de catre Curtea Constitutionala Decizia nr.551/2020 privind neconstitutionalitatea legii care stabilea suspendarea rambursarii creditelor.

      Decizia este una importanta pe de o parte pentru faptul ca scoate din uz o lege  mult asteptata atat de mediul de afaceri cat si de simpli cetateni, lasand loc aplicarii  OUG nr.37/2020 privind acordarea unor facilităţi pentru creditele acordate de instituţii de credit şi instituţii financiare nebancare anumitor categorii de debitori.

      Pe de alta parte importanta rezida in aceea ca forul constitutional a decis ca intrucat legea difera substantial de ordonanta care reglementa aceeasi chestiune, se ajunge la  nesocotirea obiectului  de reglementare, generand astfel un paralelism legislativ interzis prin legea nr.24/2000.

      Astfel,  Curtea a constatat o serie de asemanari in reglementarea actelor normative:

      – obiectul îl constituie suspendarea obligației de plată a ratelor scadente, reprezentând rate de capital, dobânzi şi comisioane, aferente împrumuturilor acordate debitorilor de către creditori până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă/legii

      – măsura suspendării obligației de plată se aplică, la cererea debitorului, până la 9 luni, dar nu mai mult de 31 decembrie 2020

      -măsura suspendării obligației de plată se aplică atât pentru obligațiile izvorâte din contractele de credit, cât și pentru cele izvorâte din contractele de leasing

      Pe de alta parte Curtea retine diferentele de reglementare dintre cele doua acte normative:

      • ipotezele si conditiile de acordare a masurii suspendarii obligatiei de plata
      • regimul dobanzii, la instituirea unui mecanism de garantare de catre stat a platii dobanzii sau la suspendarea oricarei proceduri de executare silita
      • soluții legislative diferite referitoare la condițiile formale de acordare a măsurii suspendării obligației de plată

      Suplimentar :

      • cu privire la continutul notiunii de creditor, legea criticata include in aceasta notiune in plus fata de OUG nr.37/2020 si entitatile inregistrate care desfasoara activitatea de recuperare a creantelor. In ceea ce privesc conditiile de acordare a masurii suspendarii obligatiei de plata OUG nr.37/2020 prevedea ca: “facilitatea poate fi acordată doar pentru creditele care nu înregistrează restanțe la data de 16 martie 2020 sau, dacă existau astfel de restanțe, acestea să fi fost plătite până la data solicitării suspendării obligației de plată”.  In schimb legea criticata prevede ca sunt eligibili debitorii “care nu înregistrează întârzieri la plată, reprezentând principal și/sau dobândă, mai mari de 90 de zile, cu excepția celor care se află în procedură de executare silită, în procedură de dare în plată, de reorganizare judiciară sau în orice alte proceduri judiciare sau extrajudiciare care tind la suspendarea efectelor contractelor de credit”.
      • In alta ordine de ide OUG nr.37/2020 conditioneaza acordarea masurii de suspendare de afectarea directa sau indirecta a veniturilor de situatia grava cauzata de pandemia Covid-19, iar pe de alta parte legea criticata nu prevede nici o astfel de conditionare.

      -singurele conditii ce trebuie indeplinite de debitori (cu exceptia persoanelor fizice) sunt:

      -intreruperea activitatii total sau partial  ca efect al deciziilor emise de autorităţile publice competente potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate, şi deţin certificatul de situaţii de urgenţă prin care se constată, în baza declaraţiilor pe propria răspundere a debitorilor, diminuarea veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie şi februarie 2020 sau întreruperea parţială sau totală a activităţii ca efect al deciziilor emise de autorităţile publice competente pe perioada stării de urgenţă decretate;

      – sa nu se afle in insolventa la data solicitării suspendării rambursării creditului, cu toate acestea aceste persone trebuie sa trimita bancilor o declaratie din care sa rezulte faptul ca veniturile sau incasarile s-au diminuat cu minimum 15% in luna in curs prin raportare la media celor doua luni anterioare.

      • In ceea ce priveste regimul dobanzii OUG nr.37/2020 instituie regula potrivit careia dobanda se capituleaza la soldul creditului existent la finalul perioadei de suspendare, iar capitalul majorat se plateste esalonat pe durata ramasa pana la noua maturitate a creditelor, in schimb, legea instituie regula potrivit căreia dobânda (datorată de debitori), precum și comisioanele aferente nu se capitalizează la soldul creditului existent, la finalul perioadei de suspendare.
      • Legat de creditele ipotecare contractate de persoane fizice, OUG nr.37/2020 prevede că statul, prin Ministerul Finanţelor Publice (MFP) garantează în procent de 100% plata dobânzii, în acest scop, MFP fiind autorizat să mandateze Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (F.N.G.C.I.M.M.), în vederea emiterii de scrisori de garanţie în numele şi în contul statului în favoarea creditorilor, și că acordarea şi derularea garanţiilor de stat se realizează pe baza unei convenţii de garantare încheiate între F.N.G.C.I.M.M. şi creditori.În schimb, legea criticată nu prevede un astfel de mecanism.

       

      • O altă diferență substanțială este prevazuta de legea criticată, potrivit careia „Orice proceduri de executare silită, inclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile, urmărirea silită imobiliară sau popririle de orice fel, începute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, intră sub incidența moratoriului și se suspendă până la 31 decembrie 2020”, pe când Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2020 nu prevede o astfel de măsură.

      OUG nr. 37/2020 precizeaza ca debitorii trimit creditorilor o solicitare cel tarziu pana la 45 de zile de la intrarea in vigoare a acesteia, in schimb legea criticata nu prevede acest lucru;

          -Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2020 prevede posibilitatea formulării cererii    de suspendare și prin telefon, situație în care creditorul are obligaţia înregistrării convorbirii, legea neprevăzând această posibilitate

      -modalitatea de modificare a contractelor, este prevazuta doar de OUG nr.37/2020, modificare ce se produce fara a incheia vreun act aditional, iar creditorul il notifica pe debitor in termen de 30 de zile de la primirea solicitarii cu privire la clauzele contractuale modificate pentru implementarea prevederilor ordonantei, in schimb legea criticata nu cuprinde vreo prevedere similara.

      Avand in vedere aceasta analiza comparativa, Curtea constitutionala a constata ca legea criticata care are acelasi obiect cu OUG nr.37/2020, reglementeaza in mod contradictoriu ipotezele si conditiile de acordare a suspendării obligațiilor de plată, cât și efectele acestei suspendări, fără să prevadă vreo dispoziție privind soluţionarea conflictului între aceste acte normative.

      Retinand faptul ca OUG nr.37/2020 producea deja efecte, iar printr-o eventuala intrare in vigoare a legii criticate s-ar genera mai multe situatii de incoerenta legislativa cu efecte negative asupra securitatii juridice Curtea a declarant neconstituionalitatea legii in intregime .

      In consecita, problema in discutie va fi reglementata de OUG 37/2020.