In primul rand, aratam ca reclamantul a fost casatorit sotia acestuia pana la data decesului acesteia. Regimul matrimonial al celor doi a fost cel al comunitatii legale, care are la baza proprietatea comuna in devalmasie, prevazuta de art.668 NCC.
Aceasta este caracterizata prin faptul ca titularii nu au precizata cota parte ce ar reveni fiecaruia din dreptul de proprietate, acesta nefiind fractionat. Raporturile patrimoniale dintre soti intemeiate pe regimul comunitatii legale se caracterizeaza prin aceea ca bunurile dobandite de oricare dintre acestia sunt, de la data dobandirii lor bunuri comune, aflate in proprietate devalmasa, iar sistarea starii din devalmasie se realizeaza strict pe calea partajului.
Conform Deciziei nr. 358 din 4 februarie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie “întrucât raporturile patrimoniale dintre soţi întemeiate pe regimul comunităţii legale se caracterizează prin faptul că bunurile dobândite de oricare dintre aceştia sunt de la data dobândirii lor bunuri comune aflate în proprietate devălmaşă, iar sistarea stării de devălmăşie se realizează numai prin partaj (…) în realitate, ceea ce se pune în discuţie este caracterul de bun comun sau propriu al unui bun sau eventual cota de contribuţie la dobândirea acestuia, dacă este comun, or acest lucru nu se poate face decât în cadrul unui partaj, şi nicidecum în cazul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 1342 C.civ.”
Astfel, conform jurisprudentei instantei supreme, actiunea reclamantului este inadmisibila, fiind o actiune in constatare, calificata astfel chiar de reclamant prin cererea de chemare in judecata. Or, pentru stabilirea cotelor contributive dintre soti, acesta în mod evident avea deschisa calea partajului, care este o actiune in realizare.
Cu privire la ordinea introducerii unei cererilor in constatare, respectiv in realizare, actiunile in constatare (care vizeaza strict stabilirea existentei sau inexistentei unui drept), au un caracter subsidiar actiunilor in realizare. Actiunea in constatare aceasta este inadmisibila, in conditiile in care partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege, aspectul sub care cererea este inadmisbila.
In al doilea rand, comunitatea matrimoniala si regimul matrimonial se nasc in momentul realizarii casatoriei sotilor si inceteaza prin divort sau prin deces. Dupa aceste doua momente lichidarea regimului matrimonal are loc prin partaj, postmarital sau succesoaral, dupa caz.
Spre deosebire de partajul matrimonial care stabileste o prezumtie simpla a cotelor egale ale sotilor la dodandirea bunurilor comume, prezumtie care poate fi rastunata in cadrul unui proces de partaj, in cazul cotelor legale succersoale nu se stabileste doar o simpla prezumtie, ci sunt stabilite cote defintive care nu pot fi infrante de parti in nicio modalitate, legea nepermitand o asemenea ingerinta.
In cazul de fata masa succesorala dupa sotia defuncta este compusa din cota de ½ parti din masa patrimoniala comuna. Cota este una legala, stabilita de Codul civil, astfel ca si a veni si a stabili o alta intindere a masei succesorale (respectiv de 3/20 parti din totalul masei comune cum se pretinde pe calea actiunii ) contravine dispozitiilor civile.
In alta ordine de idei, masa succesorala nu poate fi restransa decat daca ar fi afectatat de un pasiv, care i-ar diminua intinderea. Afirmativ, ceea ce se imparte intre mostentiori este doar activul net al succesiunii, adica diferenta dintre activul brut si pasivul/datoriilor sucesiunii.
Trebuie subliniat insa ca datoriile succesiunii sunt datoriile personale ale sotului defunct fata de terti, nu datoriile comune ale fostilor soti. Ceea ce transpus la cazul de fata, ar insemna datoriile sotului defunct fata de sotul in viata. Ori sotii nu pot avea intre ei datorii personale, acest lucru fiind interzis prin imposibilitatea lor de se indatora unul fata de altul in cazul unei casnicii.
Asadar nu vorbim aici de datoriile/sarcinile pe care reclamantul incearca sa le puna in seama dobandirii bunruilor comune, nu de datoriile/sarcinile comune ale sotilor la dobadirea masei comune, ci de datoriile pe care le-ar fi putut contracta unul fata de altul. Ceea ce ar fi insa inadmisibil, pentru ca este prohibit conform legii. Adica un nou motiv de inadmisiblitate a cererii.
In al treilea rand, trebuie facuta diferenta dintre sistarea comunitatii de bunuri intre soti pe calea divortului de cea a decesului.
La divort – opereaza incetarea comunitatii de bunuri, iar din acest moment sotii dobadesc fiecare bunuri. Dar pentru bunurile dobandite in timpul casatoriei suprivietuieste natura de bunuri comune pana la lichidarea situatiei pe calea partajului.
Pin deces – inceteaza IMEDIAT calitatea de bun comun a sotilor, existand doar o fictiune in sensul ca decedatul mai are calitatea de proprietar. Incetand capacitatea de folosinta si de exercitiu a defunctului inceteaza si posiblitatea de a mai fi proprietar, adica de a a se bucura de cele 3 prerogative ale proprietatii– posesie, folosinta si dispozitie.
In realitate, chiar in momentul decesului, fostul bun comun devine proprietatea individuala indiviza a succesorilor in cotele stabilite de lege (e adevarat ca aceste cote pot diferi in functie de acceptarea succesiunii, de calitatea de mostenitor acceptant, etc. dar este o alta discutie).
De esenta discutiei de fata, este faptul ca la momentul decesului nu mai este posibila realizarea unei sistari de indiviziune asupra unor bunuri comune, pentru ca nu mai avem o masa comuna devalmasa a fostilor soti, ci o masa comuna indiviza a succesorilor. Asadar din nou cererea este inadmisibila.
In al patrilea rand, stabilirea insa a cotelor contributive ale sotilor din timpul casatoriei pe calea unei asa zise actiuni in constatare, cu consecinta directa de micsorarea masei succesorale este inadmisibila avand in vedere interesul strict economic, iar potrivit doctrinei un asemenea interes este nelegitim.
Este inadmisibila o asemenea cerere avand in vedere ca este vorba de stabilirea cotelor masei patrimoniale ale defunctei, care a incetat odata cu decesul acesteia, dar si pentru faptul ca in mod direct se tinde spre diminuarea masei succesorale ale subsemnatilor mostenitori, pe calea unei asa zise actiuni in constatare.
Consideram esentiala lamurilea distinctiei dintre masa patrimoniala si cea succesorala. Avand in vedere ca suntem in situatia hilara de a imparti practic cotele contributive ale masei patrimoniale (in sensul contributiei efective a defunctei) cand aceasta masa patrimoniala a incetat de drept odata cu decesul acesteia.
Astfel ca suntem in prezenta stabilirii masei succesorale, si nu a celei patrimoniale, astfel ca este absurd sa apelam la institutia partajului dintre fosti soti pentru a se stabili intinderea masei succesorale, cele doua institutii fiind distinct reglementate. In mod evindent masa patrimoniala inceteaza prin deces fiind apoi urmata de masa succesorala.
Aceste aspecte impun din nou respingerea actiunii ca fiind inadmisibila.
Asteptam cu interes solutia de caz.
Comenteaza