Cel de la Primarie, cel de la Posta si cel de la Gara. Asa stiau taximetristii, vesnic nedumeriti de directia in care, cei cu robe in maini si dosare sub brat, se grabeau.
O confuzie specifica carutasului care nu stia niciodata incotro se sileau toti acesti oameni si pentru ce, in trei directii diferite. O confuzie generala care se propaga de la justitiabili, la auxiliari, inspre salile de judecata si, de multe ori, in hotararile pronuntate.
O fi competenta de judecatorie, o fi de tribunal, o fi de curte – a fost o dilema nu doar de orientare spatiala, de incadrare juridica ci chiar de raportare existentiala.
Din 4 aprilie aceasta dilema va inceta, vom avea o singura destinatie. Ma intreb daca va inceta sau se va accentua aceasta dilema in conditiile in care, din acel moment, nu vor mai fi sali separat destinate pentru fiecare instanta, cele trei instante desfasurandu-si sedintele in aceleasi sali de judecata.
Nu vom mai avea asadar incinte de judecatorie/tribunal/curte, aceleasi sali de la demisol gazduindu-ne pe toti, impreuna. Se va risipi confuzia sau va fi una si mai accentuata?
Un lucru e cert : din 4 aprilie putem spune, fara greseala, ca Oradea nu va mai fi orasul celor “trei tribunale”: Palatul de Justitie le va inghiti pe toate.
Asadar vom spune fara gres : “La Trebonal , birjar ! – Cum, unde? In Parcul Traian, nr. 10.
Cu nostalgie si cu mare bucurie am pledat azi, pentru ultima oara, in fata unui complet in sediul actualului (sau déjà fostului) Tribunal Bihor.
Cladirea se inchide pentru destinatia de tribunal, probabil pentru totdeauna. Peste doua saptamani, Tribunalul ne asteapta in noul sediu al Palatului de Justitie, fala Justiei Romane, alaturi de sediul Judecatoriei Oradea si al Curtii de Apel Oradea.
Ce au insemnat cei 3 ani, cand cele 3 sedii ale instantelor au fost in 3 locatii diferite?
La inceputul mutarii, un confrate mai etate, zambind, m-a intrebat: “ai idée cat de mult va va costa acesta mutare, cati nervi pierduti pe drumuri, cat reumatism adunat prin colturi? Peste zeci de ani, voi, astia, mai tineri, o sa realizati cat de mult v-a costat mutarea”. Si avea perfecta dreptate. Mutarea mult asteptata e parca umbrita de chinul anilor petrecuti in cele 3 tribunale.
Chinul de a putea lua o cauza la Judecatorie la 8.30, rugand pe toti colegii sa te lase in fata ca ai infatisare la 9 la Curte, chinul a a explica judelui de la curte ca, daca nu ajungi la 10 la Tribunal, o sa fii amendat. Si ajungeai la Tribunal abia dupa 11 si, daca aveai norocul sa nu fii amendat, te rugai de complet sa iti idea voie sa vezi un dosar care trebuia vazut in urma cu o ora. Rapus de sudoare (vara) sau de frig (iarna), ajungeai cu greu pe la o arhiva si te gudarai dupa un dosar, doar – doar ti-l mai da cineva 5 minute la studiu , intampinand mistocareala de rigoare “nu va mai satura Dumnezo’ de bani’!”
Sau, Doamne – fereste, sa fi mai avut cauze si in “provinicie”, la Alesd, Marghita, Salonta sau Beius. Poate chiar mai multe intr-o zi, in locatii diferite.
A trecut totul.
Nu pun la indoliala nici chinul judecatorilor care, in cladirea insalubra a Tribunalului, au “mancat” igrasie cat toti bolnavii din sectiile reunite ale TBC-ului, sau ai Judecatoriei unde “sanitar-ul “ era cuvantul de ordine, nu pun la indoiala nici inghesuiala, mizeria, sobolania, si toate celelalte inumane conditii in care cu totii, grefieri, arhivari, judecatori si auxialiari au trebuit sa robotesca (sa munceasca e prea putin spus) in toti acesti 3 ani.
Ce vreau sa spun este ca noi, avocatii, am dus-o cel mai greu in acest timp, fara ca nimeni sa observe acest lucru. Sau cel putin sa o spuna.
Poate acum, la sfarsit de calvar, s-ar cuveni sa i se spuna, si daca nu o spune nimeni o spunem noi : va multumim, Domnilor Avocati!