In vederea eficientizarii achitarii amenzilor contraventionale dispuse in temeiul Legii nr.203/2018, Inalta Curte a fost sesizata de Tribunalul Bucuresti Sectia a-V-a civila in dos. Nr.22307/299/2019, pentru a pronunta o hotarare prealabila. Astfel, prin Decizia nr. 72/2020 instanta suprema a stabilit ca Legea nr.203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale nu este aplicabila sanctiunilor contraventionale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurentei, in temeiul art.55 alin.1 din Legea concurentei nr.21/1996. ÎCCJ a statuat în sensul că sistemul ablațiunii este incompatibil cu normele speciale ale Legii nr. 21/1996.

Mai exact, sesizarea a vizat pronunțarea unei decizii în vederea dezlegării unei chestiuni de drept cu privire la aplicabilitatea sistemului ablațiunii în ceea ce privește regimul sancționator din dreptul concurenței .Pentru a clarifica, institutia ablatiunii vizează regimul sancționator în dreptul contravențional, reprezentând o facilitate legală a contravenientului prin care acesta are posibilitatea stingerii răspunderii, prin achitarea unei jumătăți din minimul amenzii contravenționale, într-un termen scurt. Această facilitate legală este prevăzută în cuprinsul Legii nr. 203/2018, inclusiv cu privire la actele normative de stabilire a contravențiilor care nu prevedeau acest sistem în mod expres.

Așadar se impunea verificarea compatibilității dintre cele două reglementări, fiind imperativă stabilirea caracterului de normă specială, respectiv generală, pentru respectarea principiilor de drept.       În ceea ce privește practica anticoncurențială interzisă și sancționată de Legea nr. 21/1996, aceasta are un impact însemnat asupra mediului concurențial și asupra consumatorilor, având în vedere gravitatea faptelor sancționate și valorile sociale protejate de acest act normativ. De aceea, nivelul sancțiunilor aplicate este extrem de ridicat, legea stabilind un cadru juridic propriu al sancțiunii pecuniare, cu un conținut normativ diferit de cel al regulilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care să îndeplinească cerința respectării caracterului disuasiv, în vederea disciplinării pentru viitor a conduitei entităților economice.

Din analiza comparativă a celor două legi supuse interpretării completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, concluzia ce reiese este că, în condițiile specificului normativ al Legii nr. 21/1996, norma generală (prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001) se aplică numai contravențiilor prevăzute de art. 53 lit. d) și e) și nici în cazul acestora în integralitate; din perspectiva supusă dezlegării, instituția ablațiunii este exclusă în ipoteza contravențiilor prevăzute de art. 53 lit. d) și e) din Legea nr. 21/1996.

Cu alte cuvinte în materia concurenței, sistemul ablațiunii nu se aplica, decât cu o singură excepție: cea a microîntreprinderilor.  Efectul disuasiv al amenzii aplicate pentru încălcarea normelor în materie de concurență poate fi asigurat doar printr-o interpretare și aplicare a normelor de executare a sancțiunilor în acord deplin cu prevederile ce reglementează procedura de aplicare și individualizare a sancțiunilor reglementate de Legea nr. 21/1996, iar aplicarea art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 ar echivala, în fapt, cu neaplicarea amenzii, determinând ca descurajarea și corectarea conduitei ilicite să fie golite de conținut.

În concluzie, severitatea sancțiunilor sunt justificate de faptul că faptele anticoncurențiale au efecte nocive asupra economiei de piață, au efecte restrictive asupra altor operatori economici și mai ales asupra consumatorilor finali care suportă costul mai ridicat al produselor și serviciilor, generat de comportamentul anticoncurențial. Astfel că, nivelurile ridicate ale amenzilor sunt menite să pedepsească practicile care nu respectă concurența și să stopeze alte încălcări ale regulilor de politică concurențială.