Există o junglă invizibilă a economiei românești, unde facturile se plimbă fără marfă, contractele se semnează fără substanță și profitul dispare într-un fum de hârtie ștampilată. În această lume subterană, firmele-fantomă devin brațul invizibil al fraudei fiscale, păgubind nu doar bugetul de stat, ci și companiile oneste care vor să concureze corect. În fața acestor realități, un adevăr juridic este fundamental: articolul 9 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sancționează atât crearea de firme paravan, cât și folosirea lor pentru a obține avantaje ilicite. Aceasta este prima linie de apărare: cunoașterea cadrului legal și conștientizarea faptului că ignorarea fenomenului poate transforma o companie cinstită într-o victimă colaterală.

Dar cum recunoști un astfel de partener de afaceri, înainte să fie prea târziu?
Adevărul este că firmele-fantomă se ascund în detalii: sedii sociale fictive, asociați fără venituri sau activitate reală, lipsa unei prezențe publice ori comerciale veritabile. Astfel cǎ orice antreprenor serios trebuie să își dezvolte instinctul de „avocat al propriei afaceri”. Un instrument puternic este articolul 34 din Codul de procedură fiscală, care dă dreptul contribuabililor să solicite informații oficiale despre partenerii lor de afaceri de la ANAF. Verificarea codului de TVA, a existenței litigiilor sau a istoricului fiscal devine nu doar o bună practică, ci o barieră juridică împotriva înșelăciunii. – implicarea unui contabil specializat este deci esentiala.

Totuși, responsabilitatea nu se oprește la pragul biroului contabil. Nu este mai puțin important a face o verificare din punct de vedere juridic al societatii – litigii, proceduri de insolvențǎ, drepturi contestate de cǎtre sau împotriva persoanei in cauza, drepturi de protective intelectuala disputate, etc, toate pot fi verificate de o societate de avocaturǎ angajatǎ în acest sens în procedurile de verificare prealabile – vǎ invitǎm sa o faceți!

Firmele oneste trebuie să adopte politici interne de „compliance”, pentru a se asigura că nu devin fără voie complici ai mecanismelor frauduloase. Implementarea unor proceduri clare de verificare a furnizorilor, menținerea registrelor de due diligence și raportarea tranzacțiilor suspecte către autorități reprezintă scuturi împotriva riscului penal. Articolul 54 din Legea societăților nr. 31/1990 obligă administratorii să acționeze cu diligența unui bun profesionist, iar aceasta include vigilența față de posibile firme-fantomă. Ignorarea acestui rol poate transforma administratorul într-un acuzat, nu într-un apărător.

În cele din urmă, protecția reală vine și din solidaritatea mediului de afaceri. Fiecare companie afectată de firmele-fantomă devine dovada că statul pierde miliarde, iar piața liberă se dezechilibrează. Existǎ site-uri pe care asemenea firme fantomǎ sunt reclamate de mediul de afaceri, de partenerii care au intrat in contact real cu asemenea entitǎți – vǎ invitǎm sǎ le cercetați!

  • Investigațiile jurnalistice, precum cea recentă de la Recorder, au rolul de a zgudui conștiințe, dar soluția juridică și civică trebuie să fie comună: sesizarea organelor fiscale, constituirea ca parte civilă în dosarele penale și presiunea publică pentru aplicarea fermă a legii. Constituția României, art. 56 alin. (1) ne reamintește că fiecare cetățean are obligația de a contribui, prin taxe și impozite, la cheltuielile publice. A accepta să închidem ochii la firmele-fantomă înseamnă a încălca însăși logica solidarității fiscale.

Astfel, în fața acestei umbre economice, apărarea nu stă doar în forța statului, ci și în inteligența și integritatea fiecărui antreprenor. Cunoașterea legii, vigilența practică, responsabilitatea managerială și curajul civic sunt armele prin care mediul de afaceri cinstit poate ține piept fantomelor.
Asadar, cercetǎri personale, consultarea unui contabil specializat, apelarea unui avocat, contactarea mediului de afaceri sunt esențiale în angajarea într-o relație de afaceri cu un nou partener – ştim cǎ necesitǎ timp şi bani. Da, dar mult mai puțin timp si bani decât ați pierde dacǎ ați intra într-o relație cu un “țepar”.