Contractele aflate in curs de derulare pot fi afectate de declansarea Crizei Coronavirus si/sau a starii de urgenta. Consecintele ar putea fi denuntarea contractului prin invocarea fortei majore sau adpatarea contractului prin invocarea impreviziunii. Diferentele sunt esentiale, si le vom explica in cele ce urmeaza.

Astfel, intai vorbim de forta majora. Acesta potrivit art.1351 NCC, este un eveniment extern, imprevizibil, invincibil si inevitabil

Forta majora, isi are originile sau etiologia in afara persoanei chemate sa raspunda si a campului sau de activitate. Aceste evenimente sunt de regula: dezastre natural, cutremure, inundatii, dar si evenimente sociale extraordinare, cum sunt razboaiele sau revolutiile.

Forta majora opereaza in temeiul legii cu conditia ca oartile la momentul negocierii clauzelor contractuale sa nu fi prevazut contrariu, adica sa stabileasca raspunderea si in caz de forta majora.

Cu toate acestea partea ce invoca forta majora trebuie sa faca dovada ca exista o legatura de cauzalitate intre evenimentul de forta majora si imposibilitatea de executare a obligatie.

Isi produce efectul de cauza exoneratoare de raspundere doar atunci cand intervine anterior punerii in intarziere a debitorului obligatiei, care a devenit imposibil de executat din pricina starii naționale de urgenta.

Totodata este important de mentionat faptul ca daca partea care trebuie sa isi indeplineasca obligatia a putut prevedea evenimentul, acesta savarseste o fapta culpabila, deoarece desi a prevazut producerea evenimentului nu a luat masurile necesare pentru a preintampina sau evita urmarile sale prejudiciabile.

Declararea starii de urgenta nu poate fi considerata un eveniment de forta majora prin sine, întrucat partea contractuala afectata, are sarcina de a proba atat imposibilitatea fortuita de executare a obligatiilor sale contractuale, cat si legatura de cauzalitate dintre aceasta si starea de urgenta.
Suplimentar este practic imposibil de concluzionat că epidemia de coronavirus va determina o exonerare de răspundere în toate cazurile în care nu se vor executa obligațiile contractuale.

Impreviziunea este o cauza de adaptare a contractului. Aceasta opereaza cand dupa incheierea contractului a intervenit o schimbare a imprejurarilor avute in vedere de parrti.

Aceasta schimbare nu a fost si nu putea fi avuta in vedere de catre debitorul la incheierea contractului intr-un mod rezonabil.
In cazul aparitiei imprejurarilor schimbate, debitorul obligatiei incearca intr-un mod rezonabil si cu buna credinta sa negocieze adaptarea rezonabila si echitabila a contractului.

Daca aceasta negociere esueaza, debitorul obligatiei se poate adresa instantei ded judecata care va putea sa dispuna fie adaptarea contractului cu scopul de a echilibra ogligatiile contractuale, ori poate dispune incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste.

Cu toate acestea , imprevziunea nu este cauza exoneratoare de raspundere.

Pentru mai multe detalii nu ezitati sa ne contactati!