…. in anul 1872 –  circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

… in anul 1886 –  sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cea mai mare demonstrație  fiind la Chicago (peste  90 de mii de oameni, dintre acestia 40 de mii se aflau în grevă)  Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

… in anul 2020  – miliarde de  muncitori au obtinut reducerea programului de munca pe durata nelimitata.

Ce nu a reusit miscarea sindicala a reusit Corona. Intr-un alt context, si cu alte mijloace.

Un 1 Mai muncitoresc, de fapt cam “tele1Mai” – pentru ca se refera la telemunca, sau doar la o pauza de televizor, suspendat cumva intre  Netflix si HBO. Nu e foarte clar.

Dupa o pauza de 2 luni, se anunta o perioada de relaxare a masurilor. Ca si cum dupa toata aceasta  perioada in care am fost somati sa nu facem nimic,  avem nevoie de o relaxare a recomandarii – de genul, ok, acum puteti uda gazonul. Sau  – duce gunoiul. Sau – Doamne  fereste,  – mergeti la “servici”.  Adica… nu la munca. Asa mai relaxat.

Economia nationala are pare-se un regres de 90%,  somajul,  tehnic si cel definitiv, au cote absurde. Scolile nu vor mai fi deschise, asa ca dascălii au un 1 mai de la Lasata secului pana la Inaltarea Sfitei Cruci. Iar turismul pare sa se relaxeze pana la Sarbatoarea  Nationala.

Ca un bonus primim si o seceta severa.

A, si era sa uit – o majorare a pensiilor celor care au muncit… mai demult. Ca acum oricum nu munceste nimeni. Sau aproape nimeni.

Lucrurile nu par sa se fi schimbat  prea mult din 1872. Avem aceeasi muncitori, aceleasi  revendicari, si doar o zi de relaxare. Acum continua. 1 Mai va ramane pentru toti simbolul unei zile de relaxare.

Intre valul pe care tocmai il spargem (criza de sănătate) si valul care tocmai urmeaza (criza economica) ridic pumnul si strig – Salut voios, voua muncitorilor, de Ziua Noastra!