In anul 1871, avocatii de pe teritoriul Comitatului Bihor au decis ca a sosit momentul sa infiinteze o organizatie care sa-i reuneasca si sa-i reprezinte. Astfel, la 20 decembrie, a luat fiinta Baroul.

Deoarece, la vremea aceea, nicio cladire din Oradea nu era suficient de spatioasa pentru a adaposti birourile avocatilor, acestia au hotarat sa construiasca un imobil, cu bani din propriile  buzunare. In 1909, aparatorii legii au inaugurat edificiul  care si-a pastrat destinatia pana in zilele noastre.

Cladirea Baroului a fost construita de inginerul Reisinger Iozef, dupa planurile arhitectului Rimanoczy Kalman junior. Viziunea arhitecturala a lui Rimanoczy a facut ca acest edificiu sa capete o nota de originalitate in sirul cladirilor proiectate de acesta. Caracteristica o confera simplificarea limbajului decorativ.

Renuntarea la ornamentatia bogata a fost impusa de reperele conceptuale ale edificiului, gandit intr-o viziune curbilinie accentuata, ilustrata prin forme masive, supradimensionate. Baroul este o cladire de colt, cu planul in forma de “L”, desfasurat pe doua strazi. Cele doua corpuri sunt tratate diferit, elementele distinctive sunt date de dimensiunea diferita a acestora, dar si de organizarea fatadelor. Cladirea are un regim de inaltime  desfasurat intre un parter inalt si doua niveluri. Cele doua etaje se detaseaza in planul cladirii, determinand o accentuare a volumetriei.

Fatada corespunzatoare strazii George Enescu are desfasurarea cea mai ampla, determinand particularitatile arhitecturale specifice acestei cladiri. In suprafata generata de ritmul consolelor sinusoidale  sunt amplasate deschiderile rectangulare, cu ancadramentul plat, lipsit de ornamentatii. Singurele elemente decorative sunt butonii uriasi care insufletesc spatiul plan dintre console.

Pentru niveluri, arhitectul a apelat la bow – window-uri. Iesite mult inafara zidului, acestea sporesc masivitatea edificiului. Trasatura este atenuata prin  senzatia  de dinamism  pe care o genereaza aceeasi solutie arhitecturala. Fatada are o tratare asimetrica,  fara accente spectaculoase. Ancadramentul golurilor este tratat diferit. La primul nivel golurile sunt delimitate spatial prin semicolonete cu capiteluri composite, iar registrul inferior este marcat prin profile in tencuiala. Exprimarea decorativa este manifestata la deschiderile de la al doilea nivel, ornamentate la baza cu elemente florale, surmontate de panori semicirculare. Laitmotivul organizarii arhitecturale este forma curbilinie,  prezenta si ca element decorativ, fiind utilizata pe suprafata fatadei, intr-o fina elevatie a peretelui. Anul construirii cladirii este atestat printr-o  inscriptie doveditoare, inserata pe  suprafata  fatadei.  Cornisa, impreuna cu decoratiunile sale,  creeaza un ritm sinonim cu partea inferioara a cladirii.

La nivelul acoperisului fatada este marcata prin doua atice triunghiulare, surmontate de cupe. Golurile circulare, bifore, au ancadrament decorativ.

Corpul secundar se individualizeaza prin proportiile mai mici, dar si prin forma si dimensiunea mai mare a golurilor.  Aici bow- window-ul se termina cu un atic semicircular, acoperit cu un coif din tabla, ornamentat cu un fleuron. Coltul rotund, cu o desfasurare axata pe verticalitate, datorita tratarii sale arhitecturale, devine centru de interes. Corpul este subliniat prin doua balcoane semicirculare, dar si prin decuparea lui in planul cladirii, intentie evidentiata si prin prezenta celor doua frontoane laterale.

Balconul de la doilea nivel este segmentat de pilastri cu capiteluri composite, legati prin bolti semicirculare. Suprafata de sub cornisa este bogat decorata. Aici arhitectul si-a lasat imaginatia sa opereze cu jocul de linii si forme. Ornamentatia, in altorelief, inchipuie ramuri si flori de o mare delicatete. Motivele vegetale  sunt inspirate din spectaculosul stil decorativ german – Lilienstill, la care Rimanoczy a apelat  uneori in proiectele sale oradene. Usa de acces  in cladire este dubla. Feroneria de protectie a geamurilor indeplineste si un evident  rol decorativ.

Un element spectaculos de feronerie arhitecturala  il reprezinta scara interioara. Realizata din fier forjat, cu mana curenta din lemn, aceasta se inscrie in  repertoriul stilistic Art Nouveau. Ornamentul feroneriei este dominat de caracterul ornamental. Linia simetrica, ondulatorie, caracteristica stilului, creeaza un ritm ondulatoriu in care formele alungite au o curba lina. Miscarea unduitoare, eleganta a metalului este  concretizeaza  in frunze, muguri si flori. Scara de acces are treptele din mozaic de marmura, patinate de pasii celor care le-au urcat de-a lungul anilor, cu speranta ca in cladirea Baroului vor gasi dreptatea.

Sala Mare este cea mai spatioasa incapere a imobilului. O buna perioada de timp, aici se tineau adunarile festive, dar si balurile la care avocatii participau in plen, bucurosi sa lase tomurile deoparte si sa danseze. Interiorul salii era deosebit de elegant. In timpul comunistilor, insa, decoratiunile interioare au fost distruse. Considerat o dovada incontestabila de opulenta, s-a renuntat si la imensul covor persan, comanda speciala, care acoperea pardoseala acestei incaperi. Datorita dimensiunilor sale mari, covorul a dat oarece batai de cap;  nu a putut fi scos, prin urmare s-a decis  taierea lui in bucati. Asa se face ca, in cele din urma, redutabilul covor a fost definitiv infrant!

Organizarea interioara a edificiului s-a pastrat in formula  sa  initiala, in care Sala Mare are o forma rectangulara. Particularitatea acestui spatiu  ramane deschiderea ampla, trifora care ocupa o proportie mare din suprafata peretelui exterior. Dimensiunea mare a incaperii a fost dictata de rolul functional, acela de a gazdui adunarile avocatilor.  Pentru incalzirea optima a incaperii, a fost comandata o soba uriasa, realizata  intr-un atelier de  la Budapesta. Cu toate ca focul s-a stins  de mult, pentru soba s-a gasit un loc intr-un colt al incaperii; asa se face ca ea ramane pana astazi,  o dovada a unor vremuri apuse.  Decoratiunile interioare au disparut odata cu trecerea timpului. Din ornamentatiile originale au mai ramas doar candelabrele uriase, opera mesterilor sticlari de la Padurea Neagra.

Cladirea Baroului a fost una dintre putinele imobile oradene care au scapat de  nationalizarea  comunista.  Pentru un interval mare de timp, avocatii au fost, insa, nevoiti sa se retraga in cateva incaperi, restul fiind transformate in locuinte. In 1990 cladirea si-a recapatat destinatia initiala, gazduind in intregime birourile avocatilor oradeni.