Codul civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011 a adus modificări în ceea ce privește regimul juridic al uzucapiunii față de vechea reglementare.

Astfel, deosebirea pe care Noul Cod civil o aduce în această materie este momentul de la care uzucapantul este considerat de către legiuitor drept proprietar al imobilului. Față de vechea reglementare, unde uzucapantul era considerat proprietar încă de la momentul începerii posesiei, în actuala reglementare, posesorul dobândește calitate de proprietar doar de la momentul în care își înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.

Așadar, și efectele hotărarilor date asupra acțiunii în uzucapiune diferă: pe când uzucapiunea pe Vechiul Cod civil are efecte declarative recunoscând un drept care exista anterior în patrimoniul uzucapantului, uzucapiunea pe Noul Cod are efecte constitutive de drepturi, iar hotărârea de admitere a uzucapiunii va conține și dispoziția de înscriere în cartea funciară a dreptului de prorpietate a reclamantului uzucapant.

În lumina Noului Cod civil uzucapiunea este de 2 feluri: tabulară și extratabulară care și aceasta se clasifică după cum imobilul uzucapat era sau nu înscris în cartea funciară.

Uzucapiunea tabulară există atunci când o personaă (uzucapantul) își înscrie dreptul de proprietate asupra unui imobil în cartea funciară fără să aibă o cauză legitimă, adică titlul titlul de proprietate sau contractul în baza căruia și-a înscris dreptul în cartea funciară nu este valabil (nulă, nelegitimă, invalidă), dar uzucapantul nu cunoaște acest lucru, deci este de bună credință. Astfel, dacă de la acest moment și până la împlinirea unui termen de 5 ani, dacă nimeni nu-i contestă uzucapantului dreptul în scris fără cauză legitimă în crtea funciară, acesta devine proprietar.

Uzucapiunea extratabulară reprezintă situația în care uzucapantul nu este înscris în cartea funciară, ci acesta exercită o posesie utilă (pașnică, publică, continuă) asupra unui imobil înscris sau după caz neînscris în cartea funciară. Așadar există 3 situații în care uzucapiunea extratabulară opereaza: când proprietarul înscris în cartea funciară a decedat sau persoana juridică și-a încetat existența; proprietarul a renunțat la dreptul de proprietate printr-o declarație autentică înscrisă în cartea funciară și situația în care imobilul nu este înscris în nicio carte funciară.

Pentru ca uzucapiunea extratabulră să opereze trebuie îndeplinite mai multe condiții:

  1. Uzucapantul să posede imobilul timp de 10 ani. Această perioadă poate să curgă și secționat, în sensul că posesia poate suferi și anumite perioade în care nu este utilă, dar adunând toate perioadele în care posesia a fost utilă trebuie să rezulte un termen de 10 ani sau mai mare.

Având în vedere că  într-o perioadă de 10 ani imobilul poate trece prin „mâinile” mai multor posesori (de ex. de la defunct la moștenitori), este posiblă unirea tuturor posesiilor exercitate de către autorii uzucapantului pentru ca acesta din urmă să beneficieze de cei 10 ani.

În funcție de fiecare situație în parte, termenul de 10 ani curge de la data decesului proprietarului înscris în cartea funciară sau de la data declarației de renunțare la dreptul de propietate, chiar dacă posesia a început mai înainte de acest moment și după caz de la data la care posesia a început dacă acel imobil nu este înscris în cartea funciară.

  1. Posesia să fie utilă, adică să fie continuă în sensul să nu sufere intermitențe anormale raportat la natura bunului, pașnică adică uzucapantul să un intre în posesia imobilului prin violență ori să nu își păstreze această posesie prin violență și nu în ultimul rând, poseisa trebuie să fie publică, deci să nu fie exercitată în secret.