IMPREVIZIUNEA IN OPINIA INALTEI CURTI

Hotararea a fost pronuntata intr-un recurs promovat de o persoana careia Tribunalul Constanţa,  prin sentinţa civilă nr. 1520 din 29 octombrie 2018,  i-a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele  să continue derularea contractului prin folosirea – începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, anume 11 octombrie 2016 – a unui curs de schimb valutar de 3,0687 RON/1 CHF.

Curtea de Apel Constanţa a admis insa  recursul bancii si prin decizia civilă nr. 248 din 16 mai 2019  respins acţiunea ca nefondată. Iar nalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a respins recursul declarant de consumator.

Motivele de recurs au privit :

• deşi la nivel declarativ instanţa a statuat în sensul că impreviziunea trebuia raportată la cadrul legal configurat de art. 1271 C. civ., în considerente a avut în vedere exclusiv decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016, nu şi dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ., incidente în cauză. S-a arătat că decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă în cauză, întrucât a fost pronunţată în considerarea dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, dispoziţii pe care recurenta nu le-a invocat în susţinerea acţiunii.
• instanţa de prim control judiciar a făcut o analiză eronată a condiţiilor impreviziunii ce rezultă din cele două texte de lege, acestea vizând: 1) clauza „rebus sic stantibus”, subînţeleasă în cazul contractelor sinalagmatice în situaţia schimbării împrejurărilor avute în vedere de părţi la momentul încheierii contractului, cu consecinţa ruperii echilibrului contractual; 2) cerinţa ca toate contractele să fie executate de părţi cu bună-credinţă şi în conformitate cu echitatea; 3) obligarea debitorului la executarea unei prestaţii devenită exagerat de oneroasă ce ar avea ca efect îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului; 4) împrejurările care ar determina dezechilibrul grav dintre prestaţiile părţilor şi care ar putea fi asimilate forţei majore.
• dacă ar fi procedat la o analiză corectă, instanţa de apel ar fi constatat că instituţia impreviziunii este aplicabilă contractului de împrumut, dat fiind faptul că hipervalorizarea francului elveţian a deturnat contractul de la scopul în vederea căruia a fost încheiat şi că executarea acestuia nu a corespuns voinţei concordante a părţilor.
• în contractul de împrumut nu s-a prevăzut nicio clauză care să reglementeze reevaluarea costurilor contractului în situaţia devalorizării monedei elveţiene, că, potrivit Normei nr. 17/2013 a Băncii Naţionale a României, pârâta avea obligaţia de a identifica, monitoriza şi administra riscurile semnificative ale activităţii de creditare. Or, s-a arătat, îndeplinirea unei asemenea obligaţii ar fi însemnat inserarea unei reglementări contractuale exprese privitoare la suportarea echivalentă de către părţile contractante a riscului de apreciere/depreciere a monedei creditului.
• în mod greşit instanţa de apel i-a înlăturat criticile din perspectiva omisiunii intimatei de a-şi îndeplini obligaţia de informare ce îi revenea, în raport de dispoziţiile art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 296/2004.

Înalta Curte a apreciat recursul ca nefondat și l-a respins retinand in motivare și următoarele considerente:

• în apel criticile apelantei-reclamante au plecat de la nemulțumirea că soluția instanței de fond a vizat adaptarea contractului pe viitor, începând cu momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu cu data încheierii contractului, iar acest punct fundamental de critică a fost depășit de instanța de apel în cadrul analizei apelului pârâtei, prin evocarea considerentelor deciziei nr. 623/2016 ale Curții Constituționale, în care s-a statuat că, dacă sunt apreciate întrunite condițiile impreviziunii, adaptarea contractului va opera pe viitor, prestațiile deja executate rămânând câștigate contractului.
• impreviziunea produce efecte viitoare asupra executării contractului, nu efecte pentru trecut, asemenea nulității, fiindcă se constituie într-un remediu menit să asigure supraviețuirea contractului prin adaptarea la noile condiții economice.
• ansamblul argumentelor recurentei-reclamante vizând îndeplinirea tuturor condițiilor pentru a se aprecia ca incidentă și pentru a se aplica teoria impreviziunii, condiții enumerate la fila 5 a dosarului de recurs și dezvoltate succesiv, chiar dacă ar fi găsite întemeiate, nu au aptitudinea de a determina schimbarea soluției în sensul preconizat de parte, acela de a obține recalcularea tuturor prestațiilor în raport de cursul de schimb de la momentul încheierii contractului, întrucât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, adaptarea contractului operează numai pentru viitor, aspect dezlegat cu caracter obligatoriu de către Curtea Constituțională.

In ce ne priveste nu impartasim acest punct de vedere pentru motive pe care le vom prezenta intr-un material viitor. Cu toate acestea, consecventi sarcinii pe care ne-am asumat-o de a informa corect clientii cabienutlui nostrum,  am prezentat in mod fidel hotararea sus citata.