Imaginea sistemului judiciar din România nu e intotdeuna cea mai fericita: procese care durează ani, justițiabili care nu cunosc ce urmează să se întâmple în procesele lor, justitiabili așteapta și câte 7 ore într-o sală de judecată o cauza care durează 3 minute, avocați care aleargă pe la multe instanțe în mai multe localități, dacă au o zi cu termene stabilite în mod nefericit, grefierii cărând cu căruciorul de Kaufland cele 60-70 de dosare pentru o ședință.
În 6 martie un coleg din cadrul Cabinetului de avocatura Cristian Rusu a susținut o cauză în fața Tribunalului din Roskilde, un orășel aflat la 30 de kilometri de Copenhaga. Cu toate că ne așteptam la diferențe semnificative de organizare și eficiență între sistemul nostru judiciar și cel din Danemarca, povestea ne-a copleșit.
O împărtășim și cu dumneavoastră:…
Când am aflat că vom susține o cauză în Danemarca, am avut o problemă: în ce limbă se va purta procesul? Știam că majoritatea danezilor vorbesc fluent engleza, indiferent de mediul social, însă limba oficială a procesului trebuia să fie daneza. Întrucât în România pe traducătorii daneză-română-daneză îi numeri pe degetele de la o mână, am sunat la Tribunal ca să aflăm cum procedăm. A răspuns o doamnă de la relații cu publicul, care la întrebarea noastră dacă se poate asigura un traducător engleză-daneză a răspuns: “Nu vă vom asigura un traducător de daneză-engleză… Tribunalul a angajat deja un traducător daneză-română, sper că este în regulă (pe un ton glumeț)”.
Procesul fixat pentru ora 11:30, a început la 11:25, doar pentru că procurorul a observat că toate părțile au ajuns din timp în fața sălii de judecată. Adică, dacă ai procesul stabilit pentru o oră anume, nu trebuie să iți faci planuri, nu trebuie sa iți duci cu tine sandwich-uri sau apă, nu trebuie să iți faci griji că vei aștepta ore în șir.
Procesul s-a terminat la primul și singurul termen de judecată. Și dacă asta anticipam oarecum, nu ne-am așteptat la ce i-a spus după aceea judecătorul, colegului nostru (prin traducător, că daneza nu-i o plăcere): Așteptați 5 minute, că revin cu soluția. Și după 5 minute, care au fost de fapt 4, a intrat judecătorul și ne-a spus ce a hotărât.
La sfârșit, judecătorul i-a înmânat avocatului o copie de pe tot dosarul de judecată. Mirat și necunoscător de procedură daneză, colegul l-a întrebat pe judecător: – Ce ar trebui să fac cu dosarul? Trebuie să îl depun undeva? – Nuuu, acesta este al dumneavoastră în caz că doriți să atacați hotărârea.
Înainte de acest proces, am încercat să găsim un traducător de daneză-română pentru a trimite niște note scrise către Tribunalul danez și, normal ni s-ar fi părut, să le trimitem în daneză. Am găsit un traducător prin București, ne-a spus că el face traducerea, dar că va fi gata peste două luni. Atât de mult avea de lucru!
Nu avem o concluzie la cele de mai sus, dar cred că povestirii i se potrivește o glumă bihoreană : Cică atunci când Ion a vrut să meargă din Hidișel la Tokyo i s-a spus la agenția de voiaj că trebuie să meargă la Oradea, de acolo cu trenu’ la București, de la București cu Transsiberianu’ de Moscova, și apoi Tokyo. La întoarecere în gara din Tokyo vrând să afle legăturile spre România răspunsul a fost :
– Unde ați dori mai exact? La Hidișelu de Sus sau de Jos?
Comenteaza