În primul și primul rând, orice proces-verbal conține anumite elemente esențiale de fond și de formă, prevăzute și reglementate de O.G. 2/2001. În acest sens, în practică sunt frecvente cazurile în care în procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor lipsesc anumite elemente care atrag nulitatea actului sancționator.

De reținut este că, aceste procese-verbale beneficiază de o prezumție relativă de autenticitate, validitate și legalitate, prezumție care poate fi răsturnată prin proba contrară. De asemenea, aceste acte pot fi anulate în măsura în care contravenientul-contestator justifică o vătămare/un prejudiciu.

Este evident că în măsura sancționării justițiabilului printr-un act încheiat cu nerespectarea prevederilor legale, prejudiciul se regăsește în sancțiune în sine, având în vedere faptul că nu doar persoanele sancționate trebuie să respecte prevederile legale, dar și agentul constatator care dispune asupra contravenției.

Astfel că, un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor trebuie să conțină în principal: descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.

În plus, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.

Așadar, este de esența plângerii contravenționale a se arăta instanțelor judecătorești care anume elemente care trebuie cuprinse în mod imperativ în procesul-verbal de contravenție lipsesc.

Punctual, în ceea ce privește identitatea agenților constatatori, aceștia pot fi: primării, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne special abilitați (aceștia din urmă constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului), persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

Cu privire la descrierea faptei, indicând data și locul constatării și sancționării, aceasta prezintă relevanță sub 2 aspecte:

  1. Un prim aspect îl reprezintă momentul de la care curge termenul de comunicare al procesului-verbal
  2. Un al doilea aspect, important de analizat, este a observa existența sau inexistența unei discrepanțe dintre momentul constatării contravenției și momentul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Așadar, pe larg:

  1. În ceea ce privește comunicarea procesului-verbal:

În situația în care acesta nu a fost comunicat contravenientului într-un termen de 2 luni de la data aplicării sancțiunii, executarea acestora din urmă se prescrie. Deci, suntem în fața unui termen de prescripție derogatoriu de la normele de drept comun, care prevăd faptul că: dacă contravenientului nu i-a fost comunicat procesul-verbal în termen de 2 luni de la sancționare, organul constatator care a dispus sancționarea este decăzut din dreptul de a mai solicita executarea acesteia. Corelativ acestei decăderi se găsește dreptul contravenientului de a nu mai executa sancțiunea.

În același sens, este important a constata domiciliul la care acest proces-verbal a fost comunicat, fiind necesară efectuarea comunicării cu respectarea unei obligații de diligență. Așadar, în situația în care contravenientul și-a schimbat domiciliul, reședința, locuința în cursul termenului de comunicare și acesta a efectuat demersurile necesare de înștiințare a autorităților competente despre această schimbare, agentul însărcinat cu comunicarea actului sancționator ar trebui să efectueze verificările necesare pentru a putea asigura comunicarea eficientă a procesului-verbal, astfel încât contravenientul să aibă dreptul la beneficiul ablațiunii (plata a jumătate din amendă) sau  de a formula plângere contravențională în termenul legal.

În caz contrar, prin nerespectarea acestor obligații de diligență, contravenientul ajunge în situația de a plăti amenda în cuantumul total, stabilit de agentul constatator sau de a fi decăzut din termenul de a contesta procesul-verbal de contravenție și de a arăta aspectele neregulamentare și nelegale din conținutul acestuia.

Cu toate acestea, prin dovedirea unui motiv neimputabil contravenientului, acesta poate solicita repunerea în termen, arătănd motivele pentru care acesta nu a fost încunoștiințat în mod legal de existența procesului-verbal și a sancțiunii dispuse.

  1. Relevanța momentului încheierii procesului-verbal

În mod frecvent în practică se întâlnesc situații în care procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor sunt încheiate la câteva ore distanță la sediul organului emitent. Astfel că, prin aceasta se încalcă în mod frapant dreptul la un proces echitabil al cărui garanție este egalitatea de arme, deoarece, prin această modalitate este evident că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului.

Or, în această situație sunt încălcate următoarele drepturi și obligații:

  1. Dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni
  2. Obligația de semnare a procesului-verbal de către contravenient
  3. Obligația de a încheia procesul-verbal în prezența unui martor care să certifice lipsa contravenientului și motivul pentru care acesta a lipsit

Astfel, în situația în care este la latitudinea agentului constatator de a încheia procesul-verbal în lipsa contravenientului, este încălcată prevederea legală imperativă care impune ca, în situația în care contravenientul nu este prezent, refuză să semneze sau nu poate să semneze, această situație să fie confirmată de un martor.

Prin nerespectarea acestei prevederi, nu doar că sunt încălcate normele legale, ci și dreptul la apărare al contravenientului, care ar putea în acest fel identifica un martor care ar putea cunoaște inclusiv aspecte legate de starea de fapt în care s-a petrecut presupusa contravenție.