Procedura darii in plata naste numeroase discutii in practica asupra modalitatii de declansare. Discutiile privesc modul de redactare a legii de dare in plata, extrem de deficitar, facut probabil la o miuta intre doua spituri.

Pentru ca,  daca indeobste pentru debitorii aflati in derularea contractelor este clara situatia ca procedura debuteaza prin notificarea de dare in plata adresata bancii (conform art. 5 din legea 77/2016 – banca  care de obicei contesta in instanta procedura) in cazul debitorilor aflati in executare silita a contractelor textul legal ar lasa sa se inteleaga ca ei se pot adresa direct bancii (conform art. 8.5. din legea 77/2016) fara a  mai parcurge procedura de notificare.

Ba dimpotriva,  bancile invoca o ipoteza conform careia o notificare realizata de un asemenea debitor ar invalida intreaga procedura de dare in plata, ca fiind demarata pe o cale inadmisibila. Evident o asemenea pozitie este neintemeiata si se cuvine a fi inlaturata pentru motivele pe care le vom infatisa mai jos.

Din capul locul trebuie observat ca art.8.5, invocat de banca,  are  doua teze :

  • Prima, care se refera executare silita imobiliara pentru imobile neadjudecate inca, unde  textul arata ca se poate solicita interventia  instantei  aparent (doar aparent si vom reveni)  fara notificare prealabila 
  • A doua, executare silita imobiliara finalizata si imobilul adjudecat,  dar executarea silita continua in alte  forme  pentru incasarea tuturor debitelor – aici textul legal arata expres ca „se considera ca exista impreviziune, in cazul in care debitorul , care formuleaza notificare de dare in plata, a fost supsus unei executari silite a imobilului ipotecat, dar este in continuare executat silit, prin proprire sau alte forma de executare silita pentru datoria initiala si pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silita a imobilului ipotecat ”

Asadar daca in cazul unei executari silite imobiliare in curs (teza 1) este discutabila procedura notificarii prealabile, in cazul unei executari silite in care a avut loc executarea imobilului dar aceasta executare continua in alte forme (teza 2) este obligatorie realizarea notificarii, textul legal impunand-o ca atare. Logic ar fi fost sa fie taman invers formularea legala, dar asta e.

Doar pentru acuratetea discursului opinam ca inclusiv in cazul tezei 1 (executari silite imobiliare in curs) procedura  notificarii, chiar daca nu este obligatorie, este recomandata iar realizarea ei nu poate atrage inadmisibilitatea procedurii.

Argumentele sunt :

  • nu exista niciun motiv pentru a judeca diferit, ca in cazul unui imobil deja executat prin adjudecare este  nevoie de notificare (textul legal fiind foarte clar aici) pe cand in cazul unui imobil neadjduecat nu ar fi  nevoie de o asemenea notificare – logica ar fi exact invres, anume sa se faca notificare de dare in plata pentru un imobil care exista si poate fi preluat in contul datoriei, nu pentru un imobil care deja a fost executat si deci pentru care o notificare de darea in plata este fara sens
  • nu se poate analiza o inadmisibilitate a unei proceduri ca urmare a realizarii unei o notificari prealabile, intrucat notificarea, ca „recurs gratios”, procedura amiabila prealabila de solutionare a unui conflict,  vine sa preintimpine un conflict,  nu  sa il potenteze – creditorul nu poate justifica vreun prejudiciu prin faptul ca nu a fost dat in judecata in mod direct,  ci a fost notificat in prealabil
  • rationamentul logico-juridic ne arata ca se poate constata o inadmisibiliate pentru faptul ca a fost omisa o procedura gartioasa, nu pentru faptul ca a fost parcursa o asemenea procedura, in avanatajul deci a unei solutionari amiabile a diferentului, adica si a creditorului care ar invoca un asemenea mjloc „nepotrivit „

Suplimentar, Decizia 52/2017 a CCR retine ca,  indiferent de stadiul executarii silite  debitorul trebuie „sa parcurga doua etape procedurale, cea a  negocierii directe intre parti, urmata de a doua etapa, judiciara, a actiunii in constatare stingerii datoriei”. Ori in ce ne priveste, prima etapa a negocierii a fost realizata tocmai prin notificarea de dare in plata. A formula o actiune in constatare, dupa ce creditoarea a refuzat notificarea  depunand prezenta contestatie este un non-sens, insemnand a investi instanta cu doua pricini avand acelasi obiect. Respingerea contestatiei semnifica tocmai validarea pretentiilor debitorului de stingere a obligatiilor sale.

In final, explicatie necesara :

Textul art. 5.8. trebuie analizat in modilitatea in care el a fost „elucubrat” in plenul Parlamentului, dupa iesirea textului din Comisiile de specialitate. In varianta  venita de la Comisii, acest text nu exista. El a aparut dupa ce in plen s-au adus modificari legii de catre diversi ingineri, fotbalisti si cantareti parlamentari.

Astfel, in logica si topica corecta a textului :

  • 4 stabileste conditiile de admisibilitate a procedurii
  • 5 stabileste modalitatea de realizare a procedurii (procedura de notificare)
  • 6 efectul suspensiv de executare silita a demararii procedurii
  • 7 procedura de contestare in fata instantei de judecata, inclusiv in cazul refuzului debitorului de a executa hotararea instantei
  • 8 mijlocul juridic pe care il are debitorul de a realiza punerea in executare a hotararii instantei
  • 8.5 dreptul debitorului aflat in executare silita de a se bucura de privilegiile acestei proceduri si de a solicita stingerea datoriilor pe aceasta cale

Asadar art. 8.5 nu este o procedura judiciara noua, directa si fara notificare prealabila de sesizare   a intantei in vederea stingerii datoriilor, ci este vorba de aceeasi procedura pe care o au la indemana si debitorii aflati in faza de executare silita (teza1) sau chiar cei executati silit dar executarea continua, la fel ca la cei a caror contracte sunt in derulare.

Ce arata textul legal este ca se poate “cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului “  fara ca aceasta sa indemne ca direct (sau chiar mai mult obligatoriu) trebuie sa se adreseze instantei fara parcurgerea unei proceduri de notificare, ci doar ca se poate adresa instantei.  Se poate adresa instantei conform acestei proceduri, adica inclusiv printr-o  procedura prealabila, chestiune pe care de altfel in intelepciunea sa o si spune clar legiitorul in cadrul tezei 2.

Vorba aceea – la drept, la fotbal si la muzica se pricepe toata lumea.