Ador cand fiica-mea ma intreaba nerabdatoare – ghici ce?   Poate sa fie orice,  absolut orice .  

Mediul de afaceri din Romania nu a fost niciodata predictibil sau anticipativ. Iar componenta sa juridica nu a facut nicidecum o nota distincta. Sau tocmai datorita acestei componente, mediul   de afaceri a fost si este unul dilatoriu.

Cu atat mai mai mult astazi, cand noutatile si intorsaturile sociale cunosc o accentuare neimaintalnita, mediul juridic ar trebui sa fie unul de liniaritate si continuitate. Este de acceptat ca o reglementare legala sa fie  schimba sau abdatata in functie  de nevoile sociale curente, dar  schimbarea perpetua a  regulilor in timpul jocului face ca intreaga constructie sa  devina un joc de noroc. Iar o afacere care se conduce dupa regulile jocului de noroc nu mai o afacere. E o ruleta.

Recunosc ca nu sunt la curent cu stirile medicale Covid 19. Singurele informatii pe care urmaresc sunt cele juridicire, finanicare, contabile si de HR. Cu toate acestea, cautand prin noianul de infromatii tehnice zilnice nu poate sa nu iti sara in ochi cu ce se ocupa Parlamentul – se ingrijeste de modalitatile alternative de detentie a puscariasilor, adica acasa, sau unde sa mai poata oficia nunti – in parcuri si pe lacuri. Sau de ce se ingrijeste Guvernul  – cresterea salariilor unor largi categorii de bugetari sau majorarea pensiilor.

Inghesuit in stirile tehnice e posibil ca aceasta criza sa fi treacut si eu sa nu fi aflat – ca un soldat trimis planton intr-un razboi care s-a terminat. Dar, nu e asa, seara aflu totusi ca in lume se moare si ca guvernul si parlamentul nu au gasit solutii.

Bine, alta solutie decat aceea de a tipari hartii albastre si galbene (culorile guvernarii) oricui le care,  si care probobil nu vor folosi la nimic. Asa numitele certifcate pentru situatii de urgenta.  Desi, vazand ce se legifereaza, nu pare sa existe nicio urgenta.

Se legifereaza mult, la kilogam, imprevizibil, pe toate domeniile, mai  putin pe cele care conteaza.   Si singura singura intrebare care imi vine in minte este – Ghice ce ?  O intrebare deschisa, cu mii de raspusuri. Doar ca ea e pusa de cei care ar trebui sa dea raspunsurile.

Ador cand ajung acasa seara iar fiica-mea ma intreaba nerabdatoare cu ochii ca doua margele – ghice ce?   Poate sa fie orice – ca mama a facut placinte, ca maine vine bunica sau ca a reaparut  Casa de Papel pe Netflix.  Absolut orice.

Insa, atunci cand aceeasi senzatie o incerc si dimineata, cand deschizand calculatorul si din laptop apare nu icoana de la Microsoft, ci direct ministrul Cîțu intrebandu-ma nerabdator, cu  ochii ca doua margele – ghice ce ?  atunci toata lumea o ia cu susul in jos.

Pentru ca de la ministru Cîțu  vreau afirmatii,  certitudini, nu  surprize. 

Personal prefer sa nu ma intreb nimic – ma adancesc la munca, si Har Domnului are grija dl. Cîțu sa ne dea de munca zilnic. Este sfatul pe care il dau tututor celor cu care ma vad, aud sau intalnesc, in scris sau in gand, zilele astea. Pentru ca, daca as sta sa ma intreb, cred ca as adresa o singura  intrebare –  ghici care?