SITUATIA DE URGENTA NU ECHIVALEAZA CU SITUATIA DE FORTA MAJORA

Astfel al.1  al. art. X vobeste de de certificatul de situatie de  urgenta, al. 2 vobeste de forța majoră, iar al.3 defineste  forţă majoră  ca fiind împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă şi inevitabilă la care se referă art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, care rezultă dintr-o acţiune a autorităţilor în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea şi combaterea pandemiei determinate de infecţia cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici şi mijlocii, afectare atestată prin certificatul de situaţie de urgenţă.

Asadar certificatul de urgenta atesta un caz de forta majora? Parerea noastra este ca nu, poate fi o premisa a unei asemenea caz, dar nu un certificat de forta majora.  Cel mult, putem vorbi de o situatie de forta majora speciala, intemeiata printre altele si de certificatul de situatie de urgenta.

Din urmatoarele motive :

In primul rand, pentru ca exista un certificat de forta majora, reglementat distinct si care se elibereaza de o alta institutie, intr-o alta procedura;  este vorba de certificatele emise de CCIR intr-o procedura pe care am explicat-o intr-un alt material comunicat aici. Nu este de acceptat ca doua institutii sa elibereze acelasi tip de document cu aceleasi efecte juridice.

De altfel,  potrivit propriilor precizari oficiale oferite de Camera de Comert si Industrie a Romaniei: “nici CCIR si nici Camerele judetene nu pot si nu au competenta de declara un eveniment ca fiind de forta majora sau de a interveni in vreun contract, ci doar aceea de a constata, in baza unei documentatii depuse exclusiv de solicitant, in baza unui tarif, existenta unei situatii de forta majora ca fapt exonerator de raspundere, din perspectiva efectelor acesteia invocate de catre solicitant, in ceea ce priveste ne-executarea obligatiilor contractuale.”

Daca CCR nu poate declara o situatie concreta ca fiind caz de forta majora, cu atat mai putin Gurernul Romaniei nu poate declara o situatie generica ca fiind un caz de forta majora.

In al doilea rand, forta majora tine de imposibilitatea executarii unui contract si de conditii specifice de  derulare a conventiei. Nu exista o forta majora “generica” care poate fi atestata de o autoritate, distinct si independent de un contract in derulare, de analiza indeplinirii obligatiiilor partilor, de asumarea lor in intregime sau in parte, sau de exonerarea de aceste obligatii  (din nou intergral sau in parte). Forta majora nu poate exista independent de un contract.

In al treilea rand, discutam de doua notiuni total  distincte intrucat starea de urgenta este o situatia juridica exceptionala, declarata de presedintele Romaniei si validata de Parlamentul tarii care stabileste priveste modificarea functionarii normale a aparatului legislativ si  administrativ-jurisdictional,  intr-o anumita perioada delimitata,  de natura a permite executivului să pună în aplicare planuri de urgență.

Dimpotriva, potrivit art.1351 alin 2 Cod civil: “Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil”. Pentru a putea fi calificata drept forta majora, o anumita imprejurare trebuie sa determine imposibilitatea de executare a obligatiei pentru orice persoana care s-ar fi aflat intr-o situatie identica. Asadar forta majora  este un eveniment extern,  exterior chiar și legii, care se constata fie pe cale amiabila intre partile unui contract, fie in caz de diferend, de catre instanta de judecata sesizata in acest sens .

In al patrulea rând,  nu intamplator dispozițiile art. X din OUG 29/2020  se refera doar la IMM-uri, nu si la alte persoane  juridice afectate de pandemie. Astfel expunerea de motive inclusă în debutul actului normativ sustine ideea de sprijinire a IMM-urilor prin protejarea lichidității acestora.  Premisa este aceea că un IMM nu dispune de instrumentele de protecție financiară sofisticate ale unei mari corporații, ci se bazează pe încasările din luna în curs pentru a-și achita datoriile curente. O criză de lichidități ar însemna imposibilitatea IMM-ului de a-și achita obligațiile curente, ceea ce ar deschide foarte repede poarta insolvenței.

În acest context, dispozițiile art. X din OUG 29/2020 trebuie văzute ca simple derogări de la regimul comun al forței majore, care nu pot ignora conceptele juridice fundamentale: forța majoră nu se declară, la fel ca  starea de urgenta, ci se constată amiabil sau judiciar.  Asadar stare de urgenta  este declarata iar certificatul pentru situatia de urgenta doar se emite,  pe cand cealalta se constata amiabil  sau judiciar.

In al cincelea rand, chiar Guvernul Romaniei a explicat fatul ca una din abilitatile certificatului de urgenta este o mai usoara constatare a situatiei de forta majora, si nu constatarea in sine a unei asemenea situatii.

In fine, intr-o hotarare de speta, instanta a apreciat ca “situatia de forta majora trebuie sa fie reprezentata de un eveniment, o imprejurare de fapt determinata si precis identificabila. Un context socio-economic general, cum este cel determinat de declansarea unei crize economice, nu poate fi calificat drept o imprejurare de forta majora, in conditiile in care un astfel de context poate afecta in mod diferit participantii la viata economica, fie ei si din acelasi domeniu de activitate, raportat si la diligenta, prudenta de care dau dovada in desfasurarea propriei activitati”

Discutia este una foarte ofertanta juridic si cu siguranta va fi dezbatuta in fata Instantelor de judecata in perioada urmatoare, insa doua sunt elementele importante acum:

–      SITUATIA DE URGENTA NU ECHIVALEAZA CU SITUATIA FORTA MAJORA

–      CERTIFICATELE DE URGENTA NU SUNT CERTIFICATE DE FORTA MAJORA