Aflat in pragul unei proceduri de infringement care l-ar fi costat 2 milioane de euro, Guvernul emite (tarziu, dar pe fuga) o Ordonanta care reglementeaza prevede mecanismul de despăgubire a celor prejudiciați de concurența neloială.

Ordoanata nr. 170/2020 transpune obiectivele Directivei 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 Noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene.

 

Ordonanta ofera dreptul persoanelor fizice sau juridice care au suferit un prejudiciu din încălcarea legislaţiei concurenței de către o întreprindere sau o asociație de întreprinderi să solicite în instanță despăgubirea integrală a prejudiciului suferit; referitor la despagubirile ce pot fi cerute, acestea cuprind, pierderea efectivă, profitul de care este lipsită persoana prejudiciată, precum și plata dobânzii aferente.

Din pacatele,  instantele competente sa solutioneze astfel de cereri sunt cele din Bucuresti – Tribunalului Bucuresti, Curtea de Apel Bucuresti si Inalta Curte. Ca element de noutate,  la cererea instantei Consiliul Concurenţei va putea acorda asistenţă specifică.

Prevederile ordonantei deroga de la art.2517 din Codul Civil in sensul ca dreptul la actiunea in repararea prejudiciului se prescrie in 5 ani. Termenul de prescripție nu începe să curgă înainte de încetarea încălcării legislației în materie de concurență și înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să fi cunoscut:

  1. comportamentul adoptat și faptul că acesta constituie o încălcare a legislației în materie de concurență;
  2. faptul că încălcarea legislației în materie de concurență i-a adus un prejudiciu; și

3.identitatea autorului încălcării.

Ordonanța preia recomandarea Comisiei Europene și prevede introducerea prezumţiei că încălcările sub forma unor carteluri provoacă prejudicii constând în creşterea preţului produselor sau serviciilor vizate de cartel cu 20%.

Notiunea de “cartel”  este definita de ordonanta ca reprezentand o înțelegere sau o practică concertată între 2 sau mai mulți concurenți care urmărește coordonarea comportamentului concurențial al acestora pe piață sau influențarea parametrilor relevanți ai concurenței prin practici care includ, printre altele:

– fixarea sau coordonarea prețurilor de achiziție sau de vânzare sau a altor condiții comerciale, inclusiv în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală;

– alocarea cotelor de producție sau de vânzare,

– împărțirea piețelor și a clienților, inclusiv manipularea procedurilor de cerere de oferte,  restricționări ale importurilor sau exporturilor sau acțiuni anticoncurențiale împotriva altor concurenți;

Ordonanta impune si o serie de limitari in materia administraii probelor. Astfel, in cadrul acțiunilor în despăgubire, instanța judecătorească nu poate dispune, în niciun moment, ca o parte în proces sau un terț să divulge oricare dintre următoarele categorii de probe: declarațiile de clemență si propunerile de încheiere a unei tranzacții. Aceste probe, obtinute de persoane fizice, sau juridice exclusiv prin accesul la dosarul unei autorități de concurență nu pot fi administrate in cadrul actiunii in despagubire, fiind inadmisibile.

Instanța judecătorească poate dispune divulgarea unor elemente determinate de probă sau a unor categorii relevante de probe delimitate în motivare pe cât de precis și de strict posibil.

Instanța judecătorească limitează divulgarea probelor la ceea ce este proporțional. La stabilirea proporționalității divulgării solicitate de către o parte, instanța ia în considerare interesele legitime ale tuturor părților și terților vizați. Aceasta poate adopta măsuri efective de protecție a informațiilor confidențiale, precum:

a)ștergerea fragmentelor sensibile din textul documentelor;

b)desfășurarea audierilor fără prezența publicului;

c)limitarea numărului de persoane autorizate să aibă acces la probe la reprezentanții legali și avocații părților sau experților desemnați;

Ordonanta prevede urmatoarele sanctiuni ce fi aplicate de instanta, in cazul nerespectarii prevederilor referitoare la administrarea probelor. Astfel, instanța judecătorească poate sancționa părțile, terții și reprezentanții legali ai acestora cu amendă între 500 și 5.000 lei pentru persoane fizice și între 0,1 și 1% din cifra de afaceri realizată anul anterior pentru persoane juridice, pentru următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul:

a)neprezentarea unei probe față de care instanța judecătorească a dispus divulgarea de către cel care o deține sau refuzul de prezentare a acesteia, la termenul fixat în acest scop de instanță;

b)distrugerea probelor relevante pentru soluționarea litigiului;

c)nerespectarea sau refuzul de a se conforma măsurilor dispuse de instanța judecătorească pentru a proteja informațiile confidențiale;

d)încălcarea limitărilor privind utilizarea probelor