Actuala Lege nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate  arata ca :

ART. 30 (1) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

  1. a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte în străinătate însoţit de ambii părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceştia;
  2. b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
  3. c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătoreascărămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
  4. d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi care călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, care săcuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmeazăsă se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate a însoţitorului respectiv.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliţiei de frontier permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi, numai în următoarele situaţii:

  1. a) în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiţia să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu existăacordul ambilor părinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal;
  2. b) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi.

Ce inseamna in concret aceasta?

Ca de fiecare data cand un parinte doreste sa plece in strainatate cu copilul sau  va avea nevoie de acordul celuialt parinte, care (cazul cel mai intalnit in practica) refuza sa isi exprime acordul. Cel mai adesea refuzul nu avea o legatura cu copilul,  ci cu razboiul neterminat in instanta al divortului, in care parintele necustodian depunea toate mijloacele pentru a-si pedepesi  fostul sot care a “castigat” copilul.

Ce era (sau inca este)  de facut?

Demararea a doua procese – unul de drept comun si unul de ordonanta presedentiala prin care sotul custodian sa oblige pe celalat sot la exprimarea consimtamantului la iesirea din tara a copilului sau o hotarare care sa tina loc de asemenea consimtamant .

Sunt 2 vacanate  mari (de vara si de iarna) astfel ca sotul impricinat avea la dispozitie 4 procese. De fapt 8,  daca socotim si caile de atac ca etape procesuale/procese diferite.

Problema este ca, pana se epuizeaza aceste procese, se epuizeaza si perioada  concediiilor : adica daca vrei sa iti faci concediul in luna august (sa zicem) trebuie promovat proces inca din luna ianuarie pentru ca, cu tot cu caile de atac, procesul sa se termine in luna iunie – in iulie si august  e vacanta judecatoresca – ca sa ai timp sa faci si restul formalitatilor birocatice necesare plecarii.

Daca vrei sa pleci de Craciun cu copii, trebuie cel tarziu la 1 septembrie sa promovezi o asemenea actiune, ca  hotararea judecatoresca sa o pui in aplicare  de sarbatori. Adica trebuie sa fie tot timpul in proces parintele celelalt ca sa … poti duce copilul in concediu.

Atragem atentia ca este putin probabil a se putea obtine o hotarare generic pentru o perioada mai indelungata o asemenea hotarare ar contraveni principiului exercitarii comune a autoritatii parintesti, reglementat de art. 397 din Noil Cod civil.

Ce se modifica?

Declaratia de acord a parintelui care nu il insoteste pe minor in timpul calatoriei poate fi eliberata pentru mai multe calatorii, respectiv pentru o perioada de pana la 3 ani, fara mentionarea destinatiilor,  a scopului deplasarii si a rutei.  “Modificarile tin seama si de legislatia mult mai permisiva, in acest domeniu, din alte tari ale Uniunii Europene” sustine Guvernul,  parca acum trezit din somn.

Pe site-ul Parlamentului Romaniei exista deja proiectul noii legi care in ce priveste discutia de fata arata ca :

La articolul 30 alineatul (1), literele a) – d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

”a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărți electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate însoţit de ambii părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceştia;

  1. b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărți electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia, sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
  2. c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărți electronice de identitate şi care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
  3. d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate/cărți electronice de identitate şi care călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia, precum şi datele de identitate a însoţitorului respectiv.” 9. Alineatele (4) şi (6) ale articolului 30 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(4) Declaraţia prevăzută la alin. (1) lit. d) trebuie să cuprindă şi menţiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinaţie şi datele de identitate ale persoanei căreia urmează a-i fi încredinţat minorul, precum şi, după caz, datele de identitate ale persoanei cu 3 care se reîntoarce în România, dacă însoţitorul este o altă persoană decât cea cu care iese din România. … (6) Organele poliţiei de frontieră vor permite ieşirea din România a minorilor însoţiţi numai dacă se constată că se respectă informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi la alin. (4), referitoare la însoţitor, iar în situaţiile prevăzute la alin. (3), dacă se constată că ruta aleasă pentru deplasare şi momentul prezentării la ieşirea din ţară se justifică în raport cu destinaţia, respectiv cu perioada deplasării.”

Problema reala este insa ca avem cel putin doua reglementari neconcordante :

  • pe de o parte, Codul civil care la articolul 397 nu lamureste clar ce insemana autoritate parinteasca comuna a parintilor, si cum se rasfrange aceasta asupra dispozitiei parintelui la iesirea din tara a copilului sau
  • pe de alta parte, necorelarea reglementarii nationale cu Conventia cu privire la drepturile copilului (Adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 29 noiembrie 1989. Intrată în vigoare la 2 septembrie 1990, chiar daca a fost ratificata de Romania prin  Legea nr. 18/1990, publicată în „Monitorul Oficial al României“, partea I, nr. 109 din 28 septembrie 1990 şi republicată în „Monitorul Oficial al României“, partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.)

Copilul ramane asadar o disputa in razbioul celor doi parinti, copil care teoretic are si el drepturi si libertati conform Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului .

Solutia este doar una: o schimare integrala a legislatiei care reglementeaza si protejeaza situatia minorilor pentru ca, daca doar peticesti intr-o parte, fara a schimba  continutul de fond, problemele vor curge prin alta gaura (legislativa).