In cazul in care nici unul dintre parinti nu au formulat cereri in legatura cu exercitiul autoritatii parintesti, instanta trebuie din oficiiu sa se pronunte asupra acestui lucru tinand cont in primul rand de interesul superior al copilului, neputand lasa nesolutionata aceasta chestiune.
In cazul in care exista mai multi copii minori, instanta se va pronunta cu privire la fiecare , iar in acest sens, se va proceda la audierea minorilor care au implinit varsta de 10 ani, in camera de consiliu.
Mai delicata este problema minorilor care nu au implinit varsta de 10 ani, deoarece in cazul acestora ascultarea nu este obligtorie, instanta de tutela va proceda la ascultarea lor doar daca considera ca este necesar pentru solutionarea cauzei. Deasemena in cazul in care este necesara este posibila audirea acestora de catre psihologul angajat al instantei pentru a se exprima o parere profesionala asupra situatiei acestuia.
Interesul superior al copilului se determina de catre instanta de tutela de la caz la caz , fiind examinate o serie de criterii cum ar fi : varsta, sexul copilului, conduita parintilor, situatia materiala a fiecaruia dintre membrii familiei, precum si capacitatea fiecarui parinte in parte de a se ingriji de nevoile fizice si emotionale ale acestuia.
De asemenea va tine cont de nevoia de stabilitate, preferintele copilului si nu in ultimul rand de relatia pe care acesta o are cu parintii.
In cazul in care exista mai multi copii minori, interesul acestora este sa creasca impreuna, astfel ca doar in cazuri exceptionale, analizate de la caz la caz, minorii sunt separati.
In cazul in care vorbim de minori, este obligatorie ancheta psihosociala, care este intocmita de catre autoritatea tutelara.
Invoiala parintilor cu privire la exercitarea autoritatii parintesti este supusa controlului instantei de tutela. Aceasta va tine seama de interesul superior al copilului si mai mult poate interveni si cenzura, atunci cand acordul lor contravine interesului minorului.
Ca regula generala dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti. Ceea ce trebuie mentionat insa este ca desi autoritatea parinteasca este exercitata in comun, in fapt copilul locuieste doar cu unul din parinti, in practica cele doua notiuni fiind adesea confundate de catre parti ; daca ambii parinti detin in comun autoritatea parinteasca nu inseamna ca minorii vor locui la amandoi parintii.
Asta inseamna ca parintele care nu locuieste in mod statornic cu copilul nu are dreptul de a lua copilul cand doreste, ci doar cu respectarea unui program de vizita stabilit de instanta, daca partile nu se inteleg de comun acord. Din nou, o alta confuzie este aceea ca lipsa unui program echivaleaza cu situatia ca ridica minorii “oricand doresc” – evident ca nu e asa.
Tocmai datorita acestor confuzii repetate in material gestionarii drepturilor parintesti va sfatuim sa va consultati cu un avocat intodeauna cand parcurgeti o procedura de divort. Inclusiv, sau mai ales, atunci cand o faceti la un Notar Public, pentru ca desi in aparenta pare un divort amiabil, un divort e sfarsitul unei relatii. Iar un sfarsit nu poate fi in sine un moment amiabil.
Comenteaza