Săptămâna trecută a fost publicată în Monitorul oficial nr. 649 din 29.06.2022, o lege care introduce un nou articol în Codul de procedură civilă (art. 1541) care stabilește că:

            „(1)Comunicarea hotărârilor judecătorești se va face, din oficiu, prin poștă electronică dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop direct sau la solicitarea expresă a instanței în timpul procesului. Comunicarea va fi însoțită de semnătura electronică extinsă a instanței, care va înlocui ștampila instanței și semnătura grefierului de ședință.

            (2) Hotărârile judecătorești se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

            (3) Dacă comunicarea prin poștă electronică nu este posibilă din pricina lipsei datelor în acest sens sau sistemul folosit indică eroare în transmiterea prin poștă electronică, comunicarea hotărârilor judecătorești se va face potrivit art. 154.”

            Astfel condiția care trebuie îndeplinită pentru ca instanța să comunice hotărârea pe e-mail este ca partea în cauză să fi comunicat adresa de poștă electronică instanței în acest scop, în mod direct sau la solicitarea judecatorilor.

Deci, după cum arată și textul nu este suficient ca, spre exemplu în antetul cererilor depuse de parte la dosar în nume personal sau prin avocat să fie indicată pur și simplu o adresă de e-mail, care de multe ori se încadrează în categoria date de contact, dacă vorbim de avocat sau de persoane juridice.

Ci este necesar ca adresa de e-mail să fie comunicată instanței pentru scopul expres de a-i fi comunicată hotărârea pe această adresă.

De principiu această modificare a Codului de procedură civilă este una benefică atât pentru instanțe cât și pentru justițiabili însă credem că va produce și o serie de probleme, mici sau mari.

Așadar, nu se va mai folosi atât de multă hârtie pentru îndeplinirea actului de justiție, iar hotărârea care va purta semnătura electronică extinsă a instanței nu va mai trebui legalizată, cel puțin teoretic.

Există și probleme care vor apărea odată cu implementarea acestui sistem:

–           în cazul hotărârilor care pot fi atacate într-un anumit termen care de obicei curge de la comunicare, vor fi ridicate serioase probleme, mai ales că formularea „se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta„, prevede momentul la care hotărârea se consideră a fi comunicată părții. Astfel, ce se întâmplă dacă destinatarul din motive obiective nu a putut deschide căsuța de e-mail sau dacă e-mail-ul cu hotărârea intră în spam?, vor fi întrebări care se vor pune frecvent.

–           părțile de rea credință care vor pierde termene vor uza constant de instituția repunerii în termen, având la îndemână numeroase motive de ordin tehnic.