Procesele prin care un cetetan are un conflict cu Statul (fie el Statul Roman personal, sau puiutii lui administrativi – ministererele, deconcentratele, judetul,orasul, etc.) sunt procese de contencios administrativ. In prezente legea care reglementeaza aceste conflcite este lefgea 554/2004, numita, nu-I asa a contenciosului administrativ.

Recent aceasta lege a primit un proiect de modificare ce conține o serie de măsuri lăudabile, prin care se urmărește rezolvarea unei problemei duratei de soluționare a litigiilor administrative. Astfel : litigiile privind executarea contractelor administrative sunt trecute din în competența instanțelor de drept comun; sunt eliminate o serie de etape din cadrul procedurii scrise în cazul litigiilor pentru suspendarea executării actelor administrative ; este eliminată procedura de filtru la nivelul Înaltei Curți, care întârzia soluționarea cauzelor pentru cel puțin câteva luni, etc.

Proiectul legislativ conține însă și o modificare periculoasă, prin care costul scurtării duratei proceselor administrative este pus în sarcina persoanele private, în timp ce poziția procesuală a autorităților publice chemate în judecată este favorizată. Astfel proiectul prevede simplificarea procedurii scrise care are loc înainte de primul termen de judecată, astfel încât primul termen să fie stabilit în maxim 70 de zile de la data depunerii pe rolul instanței a acțiunii în contencios administrativ.

Insa din cele 70 de zile, autoritățile beneficiază, dupa comunicarea actiunii depuse de ceteteni de aprox. 60 de zile pentru pregătirea apărării, in schimb, reclamanții vor putea să studieze actul procesual depus de autorități doar de 10 zile si dacă se deplasează la sediul instanței pentru studierea poziției autorității.

Termenul de numai 10 zile poate fi chiar mai scurt întrucat in practică, în mod frecvent este dificilă studierea dosarului în săptămâna dinaintea de termenului de judecată, întrucât nu se mai găsește în arhiva instanței. Prin urmare, in mod real reclamații pot studia întâmpinarea autorității publice intr-un interval de 2 sau 3 zile. Sau este posibil sa nu aibe nicio posibilitate de studio dacă întâmpinarea este transmisă de autoritate prin intermediul serviciilor poștale şi ajunge la dosar cu mai puțin de o săptămână înainte de termen.

Situația este cu atât mai gravă în cazul litigiilor complexe, în care există mai multe autorități publice chemate în judecată (fiecare depunând o întâmpinare proprie) și/sau care implică probatorii complexe. Trebuie aratat ca instanta nu este obligata sa acorde termen pentru studierea poziției autorității , astfel ca daca ai ghinion sa nu fi stiut dininate toate elementele din pozitia Statului de care depindea pozitia proprie in dosar (si care pot fi extrem de relevante intr-un proces)… ai ghinion.

Această carență a proiectului legislativ ar adânci dezechilibrul dintre șansele de succes ale autorităților publice și cele ale persoanelor private in conditiile in care oricum rata proceselor castigat impotriva statului nu este una foarte ridicata.

Ne grabim dar in folsosul cui? Pentru ca pana la urma Statul a dat (legea de protejare a cetatenilor) Statul a luat (posibilitatile de aparare ale cetatenilor) . Fie Statul laudat .