Astfel, interventia Inaltei Curti a fost necesara, avand in vedere practica neunitară a instanțelor judecătorești vizând modalitatea de calcul a despăgubirilor datorate expropriaților pentru cauză de utilitate publică, Înalta Curte venind să lămurească această situație, astfel cum vom prezenta în cele ce urmează.
Relevant de menționat, pentru început, este că această practică, anterior pronunțării Deciziei despre care facem vorbire, era orientată preponderent spre un calcul nefavorabil pentru expropriați, în sensul acordării unor despăgubiri care aveau în vedere grilele notariale (adică valorea practicată în medie în vânzări). Or, în măsura în care aceste grile fac referire la niște sume aproximative, orientative, care au în vedere niște sume relativ reduse provenite din media sumelor practicate în contractele de vânzare-cumpărare, se ajungea în final la atribuirea unor despăgubiri reduse, fără a avea în vedere valoarea efectivă a imobilelor în cauză și a pagubei suferite în mod real de către persoanele direct afectate.
Deci, expropriații dobândeau în urma exproprierii niște sume extrem de reduse care nu aveau în vedere sub nicio formă valoarea efectivă a imobilelor, avându-se în vedere valoarea de vânzare a unor case vechi, în detrimentul unor case nou edificate. Astfel că, anterior prezentei decizii, era irelevant dacă la momentul exproprierii era vorba de o casă veche sau o casă nouă, o casă renovată sau în paragină, ș.a.m.d., relevant fiind în calculul despăgubirilor valorile reținute de grilele notariale, raportate de sumele practicate de contractele de vânzare-cumpărare.
Or, având în vedere prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care prevăd posibilitatea întocmirii unei expertize care să privească și ,,daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite”, în mod evident evaluarea despăgubirilor privitoare doar la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici la momentul transferului dreptului de proprietate este una nedreaptă.
Astfel că, prin Decizia nr. 78/2021, ÎCCJ (Complet DCD) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă, și, în consecință, stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, cu completările ulterioare, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv, în sensul că se ține seama atât de «expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate”», cât și de criteriile legale prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994”.
Criteriile legale la care se face referire în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 se referă la ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză*), precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Adică, instanțele și experții de acum nu vor ține cont doar de valoarea prevăzută de grilele notariale, ci și de daunele efectiv produse, în măsura dovedirii lor. Deci, în situația în care se va avea în vedere, de exemplu, un imobil recent renovat, în măsura dovedirii investiților efectuate înaintea momentului exproprierii, aceste investiții vor fi avute în vedere pentru calculul despăgubirilor acordate.
CCJ (Complet DCD) nr. 78/2021
Avocat Claudia Romocea
colaborator al Cabinetului de avocat Cristian Rusu
Comenteaza